Dupa o noapte lunga si ploioasa in care nici unul din noi nu a inchis un ochi apare si prima clipire de lumina, prima sclipire de soare care ne mangaie genele si aduce o sclipire in ochii tai somnorosi si incadrati intr-o rama de cearcane. Nici un sunet, nici o miscare. Ploaia a incetat de ceva timp, sau cel putin asa cred. Nu ma pot misca, somnul ma tine strans legata in vraja lui si nu ma lasa sa fac nici o miscare. Nici privirea nu o pot misca din punctual fix de pe perete care mi-a captat privirea. Nu stiu cat timp a trecut de cand am fost absorbita de interesantul punct de pe zidul rece si rosu. Tacere, o tacere apasatoare intrerupta dintr-o data de niste bocanituri in usa. Cu o miscare foarte usoara mi-ai pus degetul pe buze facandu-mi semn sa tac. Bocaniturile sunt urmate de un oftat si apoi de sunetul unor pasi ce se aud tot mai departe, fiind si ei inghititi intr-un final de tacere. Alt interval de liniste si nemiscare, intrerupt de data aceasta de o voce calda si cunoscuta:
-Buna dimineata!
Somnul nu ma lasa sa articulez nici un cuvant dar raspund vocii cu un mormait somnoros. Intelagand mesajul vocea continua:
-Sper ca ai dormit bine! Te iubesc!
Tacere, aceeasi tacere se asternu din nou in camera. O imbratisare calda si apoi somn linistitor
