Câteodată

 Zilnic, trecem pe lângă sute de persoane. Persoane care probabil vor împărtăși  doar 2 secunde cu noi și pe care probabil nu le vom mai vedea niciodată.Iar aceste sute de persoane care trec în fiecare zi pe lângă noi sunt împărțite: sunt persoane care aleg să treacă nepăsător pe lângă noi fără să ridice privirea și sunt acele persoane care aleg să petreacă cele 2 secunde zâmbindu-ți sau transmițând ceva prin privire. Iar când ești cu moralul la pământ și ți se pare că toată lumea te ignoră, această persoană care alege să nu treacă nepăsătoare, sau de fapt gestul ei, pare să îți readucă, pe moment, încrederea în sine. Până când realizezi că cele 2 secunde au trecut, iar persoană care îți zâmbea a plecat și că probabil nu va mai trece niciodată pe lângă tine. Și apoi, îți imaginezi cum ar fi fost dacă te-ai fi oprit. Ce i-ai fi spus? Nici tu nu ști. Câteodată e mai bine să lăsăm unele persoane să plece. Se spune că dacă destinul vrea ca acea persoană să ia parte la viața  noastră, o va face să se întoarcă într-un fel sau altul. Deci, așteptăm și sperăm că destinul va dori să ne readucă acea persoană. Câteodată se întâmplă. Câteodată...

Moș Crăciun

De mici suntem învățați că nu e bine să minți. Dar părinții ne spun primele minciuni. Moș Nicolae, Moș Crăciun și Iepurașul sunt doar câteva dintre ele. Și traimi așa cu satisfacția de a-l aștepta pe Moș Crăciun în fiecare iarnă până când ajungem undeva pe la 6-7 ani și aflăm și noi într-un final că de fapt părinții au făcut până acum pe Moș Crăciun și Iepurașul și că de fapt acel moș cu bărba lungă și albă care face jucării în atelierul său tot anul pentru ca în acea noapte magică de Crăciun să oprească timpul și să pornească cu sania lui trasă de reni prin ninsoarea aceea infernală pentru a aduce cadouri fiecărui copil , nici măcar nu există! Și apoi creștem și devenim și noi părinți și ne mințim copii pentru că așa au făcut și părinții noștrii, și părinții părinților noștrii și mulți alți părinți. Și după ce lansăm minciuna, vine Crăciunul. Și după ce vedem privirile pline de bucurie și emoție a copiilor noștri atunci când aceștia găsesc cadouri de la Moș Crăciun sub brad, înțelegem și noi de ce ne-au  mințit și pe noi părinții noștri.  
 Și trecând peste aceeasta explicație, ajung să mă gândesc la toate lucrurile pe care i le ceream moșului prin acea scrisoare care dispărea misterios de sub brad cu câteva zile înainte de Crăciun. Și apoi îmi pun întrebarea: Ce aș mai putea să îi scriu moșului anul acesta în scrisoare? Ce aș putea să îi cer? Dulciuri și jucării?!A venit vremea celor mai mici din familie să ceară asta. Haine?! Care e farmecu? Cărți?! Să fim serioși, nimeni nu ar vrea să găsească sub brad cărți, nu? Și apoi, o idee sclipitoare! Am să îi scriu o scrisoare în care am să-i cer ca anul acesta să-mi aducă dragoste și fericire! Da! Deși, cum o să facă asta?! O să facă o magie și o să mă scape de toate acele multe kilograme în plus? Va pune sub brad prieteni?  De fapt, pentru că îl iubesc prea mult pe Moșu, am să îi scriu un simplu bilet. Un bilet pe care o să scrie cu litere mici și ordonate: ''Surprinde-mă!"