-De ce esti trist? o voce feminina a interrupt tacerea.
-Tocmai mi-am condus cel mai bun prieten pe ultimul sau drum. Spune-mi tu cum ar trebui sa ma simt.
-Scuze! A fost o intrebare stupida..
Tacerea se instaurase din nou desi de acceasta data nu dura mult:
-Azi, cand am vazut toate acele persoane suferind, ma gandeam la noi.
-Noi?!
-Stateam si ma uitam la prietena lui, fata cu care nu a fost niciodata de fapt, fata pe care o iubea atat de mult si ma gandeam ca si ea suferea desi de fiecare data ii refuzase atentia. Suferea si era o suferinta adevarata.
-Imi permit sa te intreb ce legatura are asta cu noi?
-Daca eu as pati acelasi lucru maine, ai plange dupa mine?
-Ce intrebare e asta?!
-Pur si simplu o intrebare care isi cauta raspunsul
-Normal ca as plange dupa tine!
-Atunci de ce ma respingi de fiecare data?!
-Buna intrebare..