Niciodata, amice, nu e prea tarziu

Repetăm în surdină, ca speranță, ca frâu,
Ca dorință, ca hrană, depășiți de destin,
Chinuiți de eșecuri și tânjind la festin:
„Niciodată amice nu e prea târziu!”
Ce semnifică oare tardivul recul,
Ce ne frământă, ca statornic emul,
Decât năzuința și visul, dorința
De a-ți învinge, pe loc neputința,
Și de a-ți mai acorda încă o șansă
Pe drumul erorilor, trezit brusc din transă?
Niciodată amice nu e prea târziu
Să înveți lucruri simple sau să-i regăsești
Pe toți și pe toate, ca-n măiastre povești.
Alungă-ndoiala și frica ciudată
Și uită de pașii greșiți altădată,
Îmbină o lacrimă cu zâmbetul cald,
Țintește obrajii și ochii ce ard,
Întinde o mână spre cei în nevoi,
Și spală trecutul în năvalnice ploi.
Te suie pe drumul de om ce trăiește
Și speră, se luptă, iubește, tânjește.
Niciodată prietene nu-i prea târziu.

Doi tineri se imbratisau

Stateau acum fata in fata. Pentru prima data dupa atata timp erau la doar doi pasi departare. Se priveau, analizandu-se reciproc, fara sa-si spuna nimic, ca si cand cu orice atingere sau cuvant riscau prea mult, riscau ca iubirea lor sa se prabuseasca si totul sa le fie fatal. Fata ei trada acum un zambet, ca marturie a tuturor lucrurilor pe care ar fi dorit sa le spuna, iar el se uita fascinat ca si cand trasaturile fetei ar fi fost mai frumoase decat orice opera de arta pe care ar fi avut vreodata ocazia sa o zareasca. Cu toate astea, amandoi stateau impietriti, transmitand si primind emotii. Minutul de tacere se scursese greu, ca si cand stapanul timpului ar fi fost darnic si, dorind sa le dea ragaz sa se priveasca, opri putin lumea pentru ei. Acum, bratele lui se deschisesera, asteptand corpul ei cald care se apropia sovaielnic. "Tu", se auzi suav iesind din gura fetei cu ochii de zmarald. Ii cuprinse mijlocul lipind-o strans de corpul lui, ca si cand ar fi dorit sa o integreze in propria fiinta unde ar fi tinut-o toata viata pentru a completa intregul, iar ea, cu mainile calde, ii infasura trupul, lasandu-si usor capul sa cada pe umarul lui teapan. Asteptare, dor, deznadejde, iubire, tot timpul si toate sentimentele se revarsau acum in stransoarea imbratisarii. Corpurile lor vorbeau cu cuvinte mute, stiute doar de ei, dorindu-se din ce in ce mai mult cu fiecare secunda care trecea. Regasirea perfectiunii in bratele lui era atat de reconfortanta si inhalarea parfumului dulce de femeie pana in adancul sufletului il trimisese pe el undeva departe, pe taramul fericirii fara de margini. Nu-si spusesera nimic concret si totusi amandoi intelegeau. Prima atingere, prima contopire a supletelor insetate, primul contact. Undeva pe o strada aglomerata, doi tineri se imbratisau si nimeni nu intelegea.  Nimeni nu intelegea de ce, pe un trotuar mizer, doua suflete radeau, de ce intr-un oras prafuit, doi oameni se mai iubeau, de ce pe o strada aglomerata, doua sufletele se apropiasera pentru prima oara si nu mai voiau sa se desparta. Doar ei stiau ca tot ce stiau era ca nu mai voiau sa se desparta vreodata si pecetluiau asta cu primul lor sarut.

O groaza de "Pentru ca"

Pentru fiecare zambet pe care mi-l implantezi pe fata si pentru fiecare sclipire din ochii mei nehotarati. Pentru fiecare cuvant rostit sau scris si pentru fiecare emotie. Pentru ca imi e al naibii de frica sa te pierd si pentru ca, asa cum am mai spus, eu minus tu e nimic. Pentru fiecare lucru pe care l-am invatat si pe care il voi mai invata de la tine. Pentru fiecare vis si plan si pentru ca mi-ai redat dorinta de a lupta pentru ceva. Pentru fiecare centimetru din tine pe care il descopar si pentru toti cei pe care nu i-am descoperit  inca. Pentru fiecare surpriza pe care mi-o face persoana ta si pentru fiecare mic detaliu al pasiunilor tale. Pentru fiecare minut in care m-ai ascultat si pentru fiecare replica "desteapta" menita sa imi ridice moralul. Pentru ca indiferent cat de mare ar fi distanta dintre noi, pare cu 1481 de km mai mica atunci cand imi vorbesti. Pentru toate modurile in care, fara sa te lasi batut de comunicarea tehnologica, ma faci sa zambesc. Pentru ca ma inspiri. Pentru ca imi lasi din mancarea ta, cu toate ca nu am mancat niciodata impreuna. Pentru ca nu ti-am cunoscut niciodata atingerea dar stiu ca imbratisarea stransa ar calma furtuna sufletului meu. Pentru ca stii cum, cand si cat te iubesc. Pentru ca in jurul meu esti cu adevarat tu. Pentru tot ce astept sa fac impreuna cu tine. Pentru toate lucrurile pe care le-ai scris despre mine. Pentru momentele cand te gandesti la "noi".Pentru ca atunci cand nu gasesc moduri noi de a-mi arata afectiunea, stii ce simt. Pentru toate momentele in care mi-a fost dor de tine. Pentru ca ma vei iubi si in dimineata urmatoare. Pentru ca gasim mereu poze cu copii draguti pe care sa ii admiram, cu toate ca sunt mereu insotiti de masini. Pentru ca nu intelegi mereu ce iti spun. Pentru accentul de care nu imi dai voie sa rad. Pentru ca astept ziua in care vei veni si vei ramane. Pentru toate momentele in care gasesti curajul sa imi spui ca ma iubesti si pentru toate ss-urile din conversatiile dragute. Pentru momentele in care ma visezi. Pentru ca, a fi cu tine m-a adus la cele mai nebunesti planuri. Pentru ca iti cunosc partea moale. Pentru ca nu ti-am cunoscut niciodata zambetul somnoros sau cel vioi si spontan dar stiu ca nu as mai avea nevoie de nimic altceva inafara de el.  Pentru ca nu am reusit niciodata sa renunt la tine. Doar pentru ca. Pentru ca I wuv yew. Pentru toate noptile in care m-am luptat cu somnul ca sa mai stau cu tine. Pentru ca am mai multa incredere in tine decat in oricine altcineva. Pentru ca te admir pentru pasiunea ta. Pentru ca fiecare zi in care vorbim suntem cu o zi mai aproape de cea in care o sa te strang in brate "iremediabil". Pentru toate astea si inca 1000 de motive pe care nu le gasesc acum dar le cunosc undeva in adancul sufletului, TE IUBESC. Nu stiu care sunt criteriile dupa care iti alegi "persoana", dar eu am insirat cateva dintre motivele pentru care te-am ales, te iubesc si te voi iubi. Nu stiu cat de cliseic sau banal suna totul, caci in ochii mei totul pare atat de limpede.

Singure lucruri

M-ai intrebat "Singuratate sau eu?" si iti raspund. Singurele carari pe care nu imi va mai fi vreodata frica sa pasesc vor fi cele lasate de degetele tale prin parul meu decolorat, caci atunci voi stii sigur ce inseamna siguranta pasilor. Singurele nopti in care nu imi va mai fi frig vor fi cele in care ma vei acoperi cu sarutari firave, sau poate doar atunci vei incepe sa ma descoperi si caldura ta va ajunge sa fie si caldura mea. Singurele haine ce vor mai imbraca vreodata somnul meu vor fi bratele tale puternice, care se vor incolaci strans in jurul trupului cu micut suflet, imbratisand, astfel, destinul comun. Singurele cuvinte in fata carora voi mai tremura si in spatele carora voi mai tresari vor fi soaptele sufletului tau ce va lupta mereu pentru al meu. Singurele maini cu care vor mai comunica mainele mele vor fi cele care pleaca de la inima ta si ajung la inima mea, caci ele vor fi singurele care ne vor mai scoate la plimbare pe strazile prafuite. Singurul dans in care nu vei mai gresi niciodata ritmul va fi dansul in trei pasi pe care il vom repeta de mii si mii de ori prin geamat. Singurul lucru negru pe care-l va mai vedea vreodata sufletul vor fi cafelele interminabile, din canile de la mama ta. Si singurul joc video pe care il vom mai juca va fi viata, pe care o vom trai 7D, in 2. Toate astea si inca mai cate singure lucruri se vor intampla cand se vor intampla, dintr-o nu stiu care zi pana intr-o nu stiu care alta zi, pe care le vom aseza meticulos pe axa noastra temporala, unde vor ramane vesnic sa ne spuna povestea.