vineri, februarie 12

Dimineţi ce miros a tine

Universul meu miroase-a bine. Cearşafurile ţi-au învăţat aroma şi patul îţi cunoaşte deja locul, pe care îţi păstrează amprenta şi parcă aşteaptă să te-ntorci. Mă scufund în mirosul parfumului tău ce se răspândeşte nonşalant la fiecare mişcare în jurul meu şi pentru clipe întregi rămân blocată în secvenţă, aşteptând parcă să mă trezeşti iar tu, cu sărutări timide. Dimineţi somnoroase se derulează pe tavan, cu zâmbete şi buze leneşe şi cred că mi-ar trebui încă o mie şi incă alte multe dimineţi de linişte, în care să te simt al meu, în care cuvintele să fie de prisos şi nici privirile să nu conteze. Să fie linişte şi dezmierdare, să fim doar noi doi la nesfărşit şi-n fiecare dimineaţă. Îmi ascund întrebările în sărutări mute, pe care le plantez pe-ascuns în porii tăi, ca mărturii ale ceva ce eu numesc iubire şi hohotele de plâns în artificii, pe care le mai simt şi-acum cu mare intensitate, dar vibrez odată cu mângâierile tale, ce călătoresc în lung şi-n lat pe pielea mea şi nu se satură sau obosesc . Se cutremură totul când îţi simt zâmbetul ce dă buzna în sărut şi se linişteşte totul când fruntea ţi se lipeşte de a mea şi siguranţa mă cuprinde. Stăm pe-un teren minat, care adună rând pe rând nesiguranţa mea şi temerile, dar parcă în cearşafurile roşii nimic nu-i rău şi-n dimineţi nu văd decât sclipirile din ochii tăi şi simt doar atingeri moi de buze iubite. În dimineţile astea nu văd decât frumos, între visare şi lumină, în scena mult prea iubită a tăcerii împărtăşite. Universul meu miroase-a bine. Acum nu e nici dimineaţă, nici cazul să tăcem. Nu-mi eşti aici, dar ţi-ai uitat azidimineaţă, când ai plecat în grabă spre lumea reală, o mică parte din aromă în patul meu şi dacă mă străduiesc puţin, te simt încă pe partea ta de pat, cum mă priveşti cu un zâmbet de copil deja matur. Un lucru e sigur, o să-mi lipseşti în fiecare dimineaţă şi o să plângă iarăşi patul după tine. 

P.S. Mâine o să mă trezesc mai greu decât vreodată, căci ştiu că n-ai să mai fii la locul tău prea multe dimineţi de-acum încolo, să laşi în urma ta un suflet fericit şi-un pat ce te aşteaptă când vei păşi spre exteriorul lumii noastre. Vei fi în alte aşternuturi calde şi mai singur şi eu mai fără chef.