Ai scris romane-ntregi cu buzele fierbinti pe pielea mea arsa de soare atunci, in vara aia, la mare. Am adunat toate stelele din noaptea aia pe care am petrecut-o pe plaja, numarandu-le. Am baut cantitati industriale de cafea impreuna dimineata devreme. Si cred ca daca am aduna toate filmele pe care le-am vazut impreuna am alcatui o viata de om, caci noi le-am vazut pe toate. Ne-am dorit reciproc in atatea mii de feluri pentru ca stiam ca simtim aceleasi lucruri. Am adormit de atatea ori cu capul pe pieptul tau ascultandu-ti respiratia neregulata si m-am trezit tot de-atatea ori langa tine privindu-ti expresia linistita. M-ai tinut de mana atat de mult incat acum iti simt neincetat atingerea. Ti-a sunat de-atatea ori telefonul afisand numele meu, scris in atatea feluri numai nu cum trebuie. Ne-am spus atatea cuvinte instigandu-ne sufletele insetate spre simtire, cuvinte pe care niciunul dintre noi nu le va mai uita vreodata. Probabil ca ne-am scris kilometrii intregi de litere asezate in ordinea perfecta pentru a ne spune povestea si-am invatat sa ne vorbim in modul silentios.Am strabatut atatea alei de parcuri aglomerate de copii imbujorati impreuna, in timp ce fetele noastre isi zambeau dornice. Buzele tale s-au impletit de-atatea ori cu ale mele intr-un sarut, fie lenes in diminetile in care eu trebuia sa ma trezesc mai devreme, in fuga caci unul dintre noi avea ceva urgent de rezolvat sau lungi si timide in serile in care lumea se oprea pentru noi in momentul in care ne asezam in pat. Am avut grija de tine de-atatea ori in zilele in care nu te simteai bine si ti-am vorbit ore insir ca sa te fac s-adormi, exact ca unui copil.Te-am privit plangand in momentele cand nu mai erai barbat, gasindu-te in bratele mele, si te-am dezmierdat incercand sa iti alin suferinta. Ti-am soptit de atatea ori sentimente. Ne-am jucat de-atatea ori si in copilaria noastra am exprimat mai multe lucruri decat in orice propozitie ingreunata de maturitate. Ti-am purtat de atatea ori camasile ce miroseau a tine sau tricourile care imi erau mult prea mari doar ca sa te simt ca fiind o parte din mine. Si toate astea se intamplau doar in capul meu, caci de fapt niciodata nu am avut ocazia sa ma apropii atat de mult de tine. Sunt lucruri pe care stiu ca le-am fi facut. Dar esti mult prea departe si totusi destul de aproape. Sunt lucruri pe care nu ti le pot spune. Pentru ca nu stiu sa comunic.
Azi nu este vorba despre tine si despre ce ai facut, sau despre ce vei face vreodata pentru mine. Astazi fiinta ta este undeva in universul paralel, ratacind printre stelele uitate si acolo imi doresc sa ramana pentru o vecie. Caci azi, eu sunt personajul principal al vietii mele! Eu. Imi plang singuratatea de cand ai tinut mortis sa imi amintesti de ea. Am adunat un manunchi de tristete pe care l-am legat cu un snur de sperante, apoi am lasat tulpinile singuratatii mele sa se odihneasca intr-o vaza facuta din cioburi tacute pe care am umplut-o usor cu lacrimi tarzii. Acolo zac si astazi, alaturi de toate florile pe care as fi putut sa le primesc de la persoanele cu care nu am indraznit vreodata sa vorbesc dupa ce mi-ai zdrobit si ultima speranta de a primi vreodata iubirea neinteleasa, pe care oricum nu o primeam nici de la tine (si aveam sa aflu asta multu mai tarziu, mult prea tarziu). Am incercat de multe ori sa intru intr-o farmacie si sa-i cer femeii zambitoare un complex de sentimente. Stiti voi, acele pastile pe care le gasim in tuburi albe cu etichete colorate si pe care le inghitim de 3 ori pe zi, inainte de masa. Ele ne fac sa simtim. Stiam ca trebuie sa incep sa simt si nimeni nu poate sa simta daca nu are pentru cine, asa ca singura solutie era sa imi fortez inima sa se deschida. Dar recunosc, m-am temut ca doamna m-ar putea crede nebuna, sau in cel mai bun caz, mi-ar zambi compatimitor aratandu-mi iesirea si am renuntat la idee. Asa ca, cersesc in fata universului ceva mai bun, ceva care sa imi aduca iubirea ce mi-ar pune din nou un zambet in suflet. Si-astept momentul in care universul va raspunde la toate scrisorile mele mute trimitand o raza de lumina care sa invie florile din vaza cea veche si crapata.
