Somn uşor, iubire! Nu pleca! Se lasă noaptea peste noi, se lasă linişte şi sentiment. Kilometrii întregi prefăcuţi în îmbrăţişare, ore întregi prefăcute în secunde, cuvinte întregi prefăcute în linişte, eu şi tu prefăcuţi în noi. Un suflet frumos cu sclipiri de minune în ochi e cufundat într-un somn adânc pe partea dreaptă a patului, cu spatele la mine. Degetele mele i se plimbă de-a lungul spatelui într-un dans al tandreţii şi ii simt tresăririle şi respiraţia până în adâncul inimii. O primă noapte de linişte împărtăşită. Un prim somn dulce al comuniunii dintre suflete. Cu trupuri calde, cu sentimente însetate, cu respiraţii sacadate şi pleoape grele. Momente lungi în care oboseala nu mai îndrăzneşte să intervină, căci realitatea constituie scenariu al fericirii căruia greu îi mai pui pauză. O îmbrăţişare strânsă, căldură şi un sunet stins de adormire, şi ochii mei ce nu acceptau posibilitatea finalului. Într-un târziu de secundă, când liniştea pusese stăpânire pe toată fiinţa mea, când lacrimile şi amestecul de sentimente pierduseră din avânt, când sufletul ce mă ţinea strâns ca formă a siguranţei era cuprins de mult într-un somn ce-i permitea să simtă fiecare mişcare a mea, filmul s-a rupt şi pentru sufletul meu. M-am trezit când soarele începea să transforme noaptea în zi, într-o căldură infernală, prea buimacă, fără să realizez şi sursa ei. În jurul meu stătea încolăcit trupul lui, cufundat într-un somn ce părea a fi mult prea adânc ca să mai semnalizeze căldura.Suflul cald i se revărsa pe gâtul meu în reprize monotone, braţele mă strângeau posesiv, adunându-mi fiinţa dintre aşternuturi şi copilul era plecat departe, îngânat de vise. O mişcare scurtă din partea mea, o tresărire rapidă din somnul lui adânc, o privire adormită ce îmi căuta expresia, un sărut plat, lipsit de vlagă şi plin de tandreţe şi o îmbrăţişare strânsă, urmate de adormirea instantă. Scenariu ce s-ar fi repetat de un milion de ori dacă noaptea ar fi fost nesfârşită. În aceeasi căldură emanată de trupurile contopite, în acelaşi sunet asurzitor de inimi ce bat, universul nostru îşi continua noaptea. O primă noapte de linişte împărtăşită, o dimineaţă târzie cu două suflete ce se trezesc pentru întâia oară cu voci şi zâmbete, fără artificii şi grabă. Un univers de linişte şi tandreţe, pe care ţi-ai dori să nu îl părăseşti. O imagine monotonă a unor suflete ce par că-şi pierd din chimia iubirii, dar care în realitate, încep pentru a multa oară să se descopere, să se obişnuiască, să se iubească în noi moduri. Bună dimineaţa, dragoste! Mai stai puţin, nu pleca!
