Cititorule!

Pentru cine sa scri daca nimeni nu citeste? Si pentru cine sa vorbesti daca nimeni nu asculta? Si pentru cine sa te zbati daca pe nimeni nu intereseaza? Si mai spune-mi de ce sa iubesti daca nu primesti iubire ca rasplata? Ajungi la varsta in care simti primii fiori ai unei iubiri adolescentine fara sa sti ca prima iubire mereu se termina. Pentru ce sa mai sper ca se va intoarce? A plecat, m-a lasat aici, printre atatia oameni cu sufletele impietrite, in orasul asta urias si prafuit in care pana si culorile se vad in alb-negru.  Am ramas aici asteptand in timp ce el probabil isi petrece timpul in locuri calde, cu oameni calzi si primitori. Pe mine m-a uitat aici, in lumea asta stearsa. Si ce ma mai poate salva? Nimic. Mai am doar muzica, e singurul lucru care ma mai tine in viata in acest oras monoton, visele.. le-am pierdut deja. Si tu stai acum si citesti indiferent randurile acestea pe care eu le scriu cu inima deschisa. Cititorule, de ce esti aici? Esti aici mereu ca sa citesti randuri peste randuri si sa nu intelegi nimic din ce vor ele sa zica. Citesti pe nerasuflate fiecare cuvant si sorbi din priviri fiecare litera arcuita ingenios ce iti apare in fata fara ca macar sa te gandesti la sensul cuvintelor. De ce? Spune-mi cititorule, de ce trebuie sa fie lumea asa? Si te rog mai spune-i lui ca n-am uitat si imi e dor. Salveaza-ma macar tu din lumea asta prafuita! Adu-i aminte de mine!