Dor

Am aflat cu surprindere ca inca nu m-ai lasat in bratele crude ale uitarii. Esti inca aici, prezent. Iti faci aparitia misterios din cand in cand, fara sa dai de stire. Ti-ai format un fel de zid care sa ma tina departe, un zid pe care il privesc in fiecare noapte infricosata incercand sa gasesc o cale de a trece de el. Am realizat ca mi-e dor de tine, un dor care ma macina zilnic, care imi tine inima inlantuita. As vrea macar sa iti pot vorbi. Stiu ca nu te vei apropia de mine niciodata si stiu ca poate si un dialog amical m-ar distruge pentru ca mi-e dor. As minti daca as spune ca nu am avut nicio vina si poate ca vina e toata a mea si va trebui sa traiesc cu acest sentiment pentru ca distanta la care m-ai tinut tot acest timp imi da de inteles ca "noi" nu existam. Ce mai faci? Stau in fiecare seara si privesc numarul tau din agenda facandu-mi scenarii. Si de multe ori blogul tau e singurul care ma mai aduce aproape de tine. Nu stiu daca mai ai de gand sa citesti asta, dar sper ca viata ta e exact asa cum ti-o doresti! Continua, iubire, vei reusi! Si sper ca iti va placea Brasovul, am auzit ca o sa faci o vizita. Mi-e dor de tine :3