luni, iulie 6

Ceva

Sunt momente care ne zguduie existența și ne fac să ne dorim mai tare decât oricând să ne găsim locul, să găsim "ceva-ul" care să facă ca toată învălmășeala să capete un sens. Suntem toți în căutarea ceva-ului care să ne salveze. Și dacă suntem destul de norocoși, ajungem să cunoaștem noțiunea salvatoare. Fie că este o persoană, un loc, un sentiment, totul pare că se rezolvă. Am făcut greșeli. Bănuiesc că nimeni nu e scutit de ele. Până la urmă, ele sunt cele care ne învață cum și de ce să continuăm. Am încercat să le repar și nu cred că am reușit să mai fac ceva cu toate, dar nu ar trebui să primesc niște puncte în plus pentru că am încercat? Adică, nopțile nedormite și cicatricile pe care le-au lăsat toate momentele proaste în urmă nu ar trebui să justifice nimic? Și toate momentele în care aș fi vrut să mai pot face ceva ca să repar ce-am stricat? Toate mesajele pe care le-am scris dar nu le-am mai expediat, care-au rămas notate în adâncul meu? Toate nopțile în care aș fi vrut să mai am puțin curaj, toate momentele în care aș fi vrut să mă întorc dar nu am mai avut unde, pentru că mă pierdusem undeva pe drum și nu mă mai regăseam, toate momentele care m-au descurajat? Nu cer compasiune pentru că știu că nu o merit. Mi-am plătit greșelile, mi-am învățat lecțiile. Și-am învățat undeva în drumul meu spre regăsire că trebuie să te ridici singur și să înveți din nou să pășești tot singur. Și-abia atunci când o să-nveți să stai pe propriile picioare fără niciun ajutor, abia atunci soarta o să îți surâdă. Și-abia atunci o să-ți găsești, sau cel puțin o să pară că ți-ai găsit, elementul salvator. Și pentru o perioadă, o să fie tot ce ai nevoie ca să îți recapeți încrederea. Și poate că o să te surprinzi undeva într-o seară târzie, în preajma ceva-ului, gândindu-te la cât de mult te iubește soarta. Așa cum și eu mă surprind mulțumindu-mi pentru curajul de a accepta ajutorul.    


Gândul nr. 1: Îmi ești tortură și-alinare. Îmi ești salvare grandioasă și refugiu și zâmbet. Și eu chiar n-ar trebui să spun asta, pentru că am promis că nu mă voi îndrăgosti de tine. Și încă nu încerc să încalc promisiunea. :D

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu