*she has my everything*

Să iubeşti până la epuizarea secundelor este, în fond, un act de curaj. Curaj nebun dacă m-ai întreba pe mine, copilul cu ochii verzi ce a crescut ghidat de speranţa că poate într-o zi uitată în timp, iubirea îşi va arăta culoarea adevărată. Acum copila ce trece la a fi femeie şi-a pierdut reperele şi păşeşte nesigur prin lumea altor adulţi dezorientaţi, căutând culoarea. Se lasă frigul deseori şi ea se plimbă timid, cu mâinile ascunse de lumea reală, adânc în buzunare, dar sufletu-i vorbeşte sonor, cu tărie şi tristeţe. Ochii îi sunt calzi, căci poartă în priviri imaginea unei iubiri realizate, pe el, perfectul şi parcă numai ochii mai sunt calzi pe frigul ăsta. Şi îi spune acestui el, cu lacrimi în glas, tristeţi şi supărări şi speranţe. Tu nu știi, iubitule, de nopțile goale, de ochii nedormiți, de lacrimile clare și nici măcar cât doare gândul că ea, cu gânduri senine, te ține de mână de parc-ați fi făcuți să vă iubiți. Și cum cuvintele schimbate între noi, par a fi luate din povestea voastră, cum atingerea ta, pare a fi menită numai mie, dar gândul meu zboară, departe în visare, și dă de un sărut ce nu-mi aparține. Tu nu știi cum gânduri mă macină și șlefuiesc insecurități și supărări, cum fiecare secundă ce se lovește apoi de ele, aduce putere si prea multă importanță acestora. Şi nici nu ştii cât eu tânjesc după fărâme de atenţie şi după ziua în care totul îmi va fi menit mie. Tu nici nu știi cum mintea mea te venerează, cum trupul meu te cere, cum sufletul te adora și cum speranța mea se-agață de fiecare mic cuvânt sau sentiment de-al tău. Te-ador și te urăsc la nesfârșit, te-aștept și vreau să fii, să-mi fii mie cu totul, un infinit şi încă o secundă. Să-ţi fiu de-ajuns, să-mi fii întreg si nesfârşit şi să ne bucurăm de luni şi ani şi secole de soare şi de iubirea noastră mult prea încercată de destin. Îţi promit soare şi alint. Îti promit primăveri, veri, toamne şi ierni întregi. Îţi promit linişte şi îndrăzneală, siguranţă şi acasă. Îţi promit valuri sărate, plaje goale, lacrimi şi hohote de râs. Îţi promit totul şi încă un pic, căci în final tu-mi eşti şi început şi final şi încercare şi destin. Şi poate cel mai important, îţi promit că o să te iubesc, şi azi şi mâine şi-nfiecare zi în care suflarea mea va mai încălzi zilele friguroase. Şi-i spune aşa, în hărmălaia străzii, în frigul iernii, cuvinte ce îngheaţă-n atmosferă, în speranţa că la primăvară se vor dezgheţa şi vor ajunge şi la urechile lui. Cu un curaj nebun şi inexplicabil îşi promite iubirea nesfârşită unui el pierdut, dezorientat. Copila cu ochii verzi încă mai speră la iubire, femeia bate cateodată în retragere, întregul nu mai poate renunţa, următoarea mişcare ar trebui să vină curând sau poate niciodată, din partea lui.