Stateam acum ceva timp si ma uitam la stele. Ma gandeam. Si ce s-ar fi intamplat daca nu ne-am fi intalnit in acea zi de sambata? Cum ar fi fost daca nu am fi vorbit in acea seara? Ar fi trebuit sa fi si tu unul din gramada oamenilor fara suflet ce isi fac veacul pe acolo. Un loc fara sperante, asa cum l-am numit adeseori. Si totusi, nu a fost asa. Persoana care incepuse sa imi vorbeasca nu era un alt om fara suflet. Persoana cu care tocmai incepusem sa vorbesc era altfel. O persoana amabila, chiar draguta ce se chinuia sa continue o conversatie ce incepuse ca toate celelalate. Dar se straduia sa o faca sa se termine altfel. Si conversatia asta a continuat. Am ales sa incercam si sa pastram legatura. Si cu putin efort a mers. Dar am uitat sa ne promitem ca nu ne vom indragosti. Si inevitabilul s-a intamplat. Am cedat in fata ta si fara sa imi dau seama am ajuns sa te iubesc cu toata fiinta. Am prins incredere in tine si acum, in ceasul al-12-lea, pot spune ca nu regret nimic. Sper doar ca nu o sa ma parasesti. Poate ca nu sunt una dintre cele mai bune persoane de pe pamant si poate ca nu sunt ca altele, dar pot incerca. Si cand ma gandesc ca am avut instinctul de a te ignora, de a trece neobservata. In mainile cui ar fi ajuns printul meu?!
(Te iubesc, puiule!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu