Te iubesc!

Buna! Ai un zambet atat de frumos! Adica.. ai niste buze atat de dragute. De fapt, stai, nu, nu buzele.. Ai o forma a fetei foarte draguta si o expresie foarte familiara. Zambetul timid ascunde un suflet bun... Nu! Nu e bine. O iau de la capat..

Buna. Ma faci sa ma simt bine. Adica ma simt atat de bine atunci cand sunt in preajma ta. Familiarul confortabil pe care il porti in adancul sufletului ma face sa ma simt atat de bine in preajma ta. Iar apoi, cand nu te simt aproape imi lipsesti. Imi lipsesti teribil in fiecare secunda in care ceva te face sa nu fi langa mine. Si nu stiu, nu stiu de ce, dar simt ca am nevoie de tine! Un sentiment pe care nu ti-l pot explica pentru ca nici eu nu am reusit sa mi-l explic mie momentan. Am nevoie disperata de tine, intelegi? In fiecare zi astept si sper la momentul in care te voi simti din nou aproape, pentru ca mereu mi-e dor de acel sentiment de bine. Nu! Nu e bine. Trebuie sa sterg..

Buna! Am inceput sa am indragostesc de tine. De fapt, am inceput de mult sa ma indragostesc de tine. Si daca stau si ma gandesc acum, sunt indragostita de tine, dar imi e prea rusine sa o recunosc mereu. Nu! Stai linistit, asta nu e o problema, nu e nimic interesant. Tu doar, imi placi. Imi placi destul de mult. Nu imi place nici asa. Nu e bine. Trebuie sa formulez altfel. O iau de la capat.

Buna! Sti.. Te iubesc! Te iubesc mai mult decat ti-ai fi putut inchipui vreodata. Te iubesc mai mult decat as fi crezut ca poti iubi pe cineva. Vroiam doar sa iti spun asta, sa ma asigur ca sti. Nu! Asta nu! E prea complicat! Va crede ca am o problema mare cu asta..

Buna! Te iubesc! Am vrut doar sa sti asta.