Te-am creat si te-am iubit

Te-am creat in mine, asambland si dezasambland fiecare mica particica din tine, cu meticulozitate si atentie, doar pentru a vedea mecanismele care iti dau viata si a le intelege. Ti-am finisat trasaturile in timp, punand poate prea mult accent pe ele. Cand ai fost gata slefuit, te-am analizat. Te-am analizat cu maini mici, imbracate in manusi de sentimente, in luminile translucide din interiorul inimii mele, ca intr-un laborator intunecat si familiar si-am avut grija, sa stii, sa nu te stric cumva, sa-ti pastrez conturul. Am facut schite peste schite, ce te ilustrau cu toata fiinta ta complexa si am scris rapoarte peste rapoarte despre reactiile tale. Te-am creat si te-am iubit. Ti-am iubit gandurile si visele. Ti-am iubit impulsivitatea si tandretea cuvintelor, ti-am iubit miscarile lente si pasii nehotarati. Ti-am iubit cuvintele incurcate si frazele neintelese de altii. Ti-am iubit bataile sacadate ce iti animau inima si toate cunostintele vagi. Ti-am iubit atingerile mute si zambetele indepartate. Ti-am iubit somnul linistit si respiratia calda. Ti-am iubit alegerile, pe care le-ai facut intodeauna cu nesiguranta. Ti-am iubit saruturile si toata dragostea ce imi erau destinate numai mie. Ti-am iubit copilariile si momentele de slabiciune. Ti-am iubit drumul, care te aducea mereu inapoi in palmele mele. Ti-am iubit ochii si toate sclipirile din ei. Ti-am iubit lacrimile si surasul. Te-am creat si te-am iubit exact asa cum esti. Apoi, intr-o seara de primavara, m-am hotarat sa te intalnesc si de atunci, nimic nu a mai fost la fel. Te-am creat si te iubesc acum, ca fiinta materiala, ca vis implinit, ca om. Te iubesc acum si voi iubi mereu ideea existentei tale, care s-a nascut in mine si s-a materializat in tine si va trai mereu in noi.