Povestea

Poate daca n-ar fi fost excursia aceea, daca nu m-ar fi intrebat pe coridorul liceului daca voi merge, daca n-ar fi fost atat de vesel, daca nu m-as fi asezat in fata lui, daca nu i-ar fi fost rau colegei mele, ca el sa-i cedeze locul lui de la geam, daca nu as fi vrut sa dorm pe umarul lui, daca n-ar fi tremurat insesizabil mangaind-mi mana...Daca n-ar fi fost toate diminetile in care ne salutam pe balconul camerei de hotel. Daca nu ar fi fost acea dupamiaza cand ne spalam pe dinti unul pe celalalt printre hohotele isterice de ras. Si daca nu ar fi fost toate momentele in care ma facea sa ma simt eu.. Daca nu m-ar fi impresionat tot ce-am simtit ca poate vibra... Daca nu i-as fi trimis mesajul acela, daca nu m-ar fi cautat, daca nu mi-ar fi dat desenul, daca nu ar fi fost concertul, daca nu ar mai fi venit Oktoberfest-ul...Si daca nu as fi crezut ca incearca sa se apropie de mine...Poate atunci nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat... Si acum nu as mai fi stat sa adun fir cu fir amintirile. Si acum nu as fi stat sa analizez toate posibilitatile. Si el nu ar mai fi avut ocazia sa conteze atat. Dar toate acestea s-au intamplat si marea ne pastreaza povestea. Sau cel putin povestea mea, caci el nici nu stia ca eu si el a devenit o poveste, o poveste pe care marea o va sopti vara viitoare nui copil ce-si contruieste castelul prea aproape de apa. Caci mare stie. Si intelege durerile mele. Si povestea noastra..