In parcul inghetat

Mai stii seara aceea in care ne-am intalnit in parcul acela inghetat si pustiu?Eu. Eram palida, iar ochii imi erau inundati de lacrimi sarate ce se prelingeau din cand in cand pe obrajii inghetati. Culoarea verde-albastruie a acestora era ultimul semn ce justifica faptul ca inca traiesc, era ultima urma de vlaga din corpul meu. Tremuram. Dar parca nu imi tremura doar trupul, ci si sufletul era zguduit de un oarecare tremur psihologic. Priveam absenta miscarile dansante ale frunzelor  ruginii. De fapt, nici nu mai stiu ce culoare aveau frumzele pentru ca se inserase de mult, dar era toamna. Tu. Obrajii iti erau rosii si te plimbai pasind apasat pe aleile parcului cufundat in tacere. Respirai incet, pretuind parca fiecare gram de oxigen ce iti invada plamanii obositi. Treceai nepasator pe langa oameni, de parca nici nu i-ai fi vazut. Am urmaritsunetul pasilor tai apasati printre frunzele ce fosneau strivite sub pantoful tau, pana s-au intensificat. Ajunsesei pe aleea unde se afla banca pe care ramasesem imobilizata de ceva timp. Erai deja aproape cand acel copilas a fugit de langa mama sa, care parea mai preocupata de telefonul ei decat de minunea cu ochi albastrii si par carliontat, si mi-a oferit zambind un manunchi de frunze colorate, intrebandu-ma de ce plang. I-am zambit, multumindu-i din priviri pentru buchetul tomnatic, fara sa ii raspund la intrebare, apoi mi-am atintit iar privirea spre copacul cu frunze ruginii. Si tu ai zambit. Am simtit asta, desi nu ma uitam la tine. Apoi, pasii apasati au rasunat din nou printre frunzele uscate. Fara sa spui nimic, te-ai asezat langa mine lipindu-ti piciorul de al meu. Mana ta calda a imbratisat perfect degetele mele reci. Am refuzat sa imi intorc privirea spre tine, pentru ca stiam ca acest lucru va duce la revarsarea altor lacrimi. Deodata, mainile noastre impreunate au facut un zbor amplu pana in dreptul gurii tale. Acolo, buzele tale infierbanta-te au sarutat cavalereste dosul palmei mele, gest de a starnit doua zambete frumoase. Al tau, cel stramb dar frumos cu care eram obisnuita si al meu, inecat in lacrimi. Mi-ai soptit un "Buna" mai mult mut, apoi ti-ai ridicat usor mana, stergand o lacrima de pe obrazul drept ce pornise intr-o cursa cu o alta ce ajunsese deja in dreptul buzelor. M-ai luat apoi protectiv in brate, incercand sa imi dai putin din caldura ta. Si acum, parca totul era bine. Am inchis ochii si m-am lasat stransa la pieptul tau, cufundata in parfumul puternic pe care il indragisem din prima clipa. Iti ascultam bataile lenese ale inimii ca pe o simfonie pe care o mai auzisem de mii de ori fara sa ii inteleg sensul. Respiratia ta sacadata trimitea un iz de menta amestecat cu tutun spre buclele dezordonate. Am simtit cum buzele tale se apropie de capul meu, plantand un sarut intre suvitele roscate. Mi-am ridicat sfios capul, dezlipindu-l cu greu de la pieptul tau. Pentru prima oara in acea seara, te priveam in ochi. Se formase o liniste confortabila intre noi, ca si cum iubirea vorbea fara ajutorul cuvintelor. Ne uitam fix, ca si cum am fi fost hipnotizati de ochii celuilalt. Fara sa realizez, buzele tale fierbinti s-au apropiat de ale mele. Acum respiram in tandem, trimitand aerul cald unul spre celalalt. Buzele noastre s-au contopit apoi intr-un sarut ce semana atat de bine cu primul, pe care mi-l furasei Craciunul trecut. Ne-am ridicat intr-un tarziu de pe banca noastra indemnati de o stare de somnolenta ce ne cuprinsese pe amandoi. Am pasit impreuna pe aleile impietrite ale parcului. Furtuna trecuse, iar in urma ei linistea ne adusese din nou impreuna.