Spectator

Stateau fata in fata, impietriti. Frigul le trimite fiori de-a lungul spatelui, in timp ce soarele le gadila suav suvitele jucause. Se priveau atenti in ochi, lipsiti de orice expresivitate. Linistea ce se lasase era chinuitoare. I ciuda relatiei pe care tocmai o incheiasera, nu mai aveau nimic sa-si spuna. De fapt, nu avusesera niciodata ce sa-si spuna, nici la inceputurile lor, si nici la sfarsit. Ochii lui albastrii, insetati si plini de tristete priveau ochii caprui ai fetei ce se abtinea cu greu din plans. In mijlocul razboiului, stateam tacuta, neclintita studiind privirile intepatoare. Eram aproape invizibila, stand inmarmurita langa ei. Simtirile mele erau complet paralizate. Il priveam atent pe cel pentru care am tanjit si am plans de atatea ori ce sta acum neclintit, tacut si stingherit si pe ea, fata care a primit sarutarile infierbantate si imbratisarile calduroase, o ea ce i s-a parut mai buna. Si cel mai rau e ca nici nu stiu ce simt. Un fel de tristete ma cuprinde vazandu-i ochii ce exprima o durere acerba si faptul ca probabil nu va fi niciodata al meu si o oarecare fericire, o liniste sufleteasca pentru ca totul s-a incheiat si in curand niciunul dintre ei nu va mai fi nevoit sa sufere. Dar cine sunt eu in tot acest peisaj furtunos? Ce legatura am eu cu toata povestea asta? Practic, sunt un mic spectator ce inca mai spera ca unul dintre protagonisti isi va deschide sufletul ranit in fata mea, permitandu-mi sa-i vindec ranile. Iar intre ei nimeni nu mai stie ce este. Nu par a se uri, dar iubirea a disparut deja. Nici prieteni nu se mai pot numi momentan, in urma tuturor cuvintelor aruncate cu inversunare prea tarziu sau prea devreme. Am decis sa rup tacerea, incercand sa-i despart definitiv si iremediabil de amintirile lor. Dar niciunul nu ma auzea. Era ca si cand lumile noastre erau despartite de un perete ireal ce impiedica comunicarea. Intr-un tarziu, unul dintre ei a cedat, intorcand spatele si plecand. Am plecat si eu in graba lasandu-l pe el in urma. Privea buimacit. Am intors capul inclinda-l si zambit sfios. I-am facut semn pentru a-l asigura ca totul va fi bine. Nu stiu daca a inteles ca mai exist si eu.