Ce suntem?

Sunt lucuri pe care mintea noastra nu vrea sa le lase in bratele necrutatoare ale uitarii. Sunt mici detalii care am vrea sa dispara, sunt vagi amintiri la care am vrea sa renuntam, sunt neinsemnate persoane pe care nu le putem uita. Si toate acestea se intorc in mintea noastra in momente cheie. Ca de exemplu, amintirea unei persoane care ti-a fost odata prieten, dar cu care nu mai tii legatura ce revine in mintea ta intr-un moment de singuratate. Sau acel moment intim pe care il ai cu o persoana iubita intr-o seara rece de iarna in care imaginea unui om ce se afla de mult in postura acesteia, dar care a disparut odata cu timpul. Acele momente in care ai vrea sa poti da timpul inapoi pentru a-ti schimba o farama din trecut. Dar, sa ne gandim putin, daca am schimba trecutul nostru ne-am schimba pe noi ca persoane, nu? Iar asta inseamna ca nu am mai fii noi. Si pentru ce? Pentru cateva persoane care oricum ar fi gasit un motiv sa ne paraseasca si pentru cateva momente de decadere care, in fond, au contribuit la formarea noastra ca indivit. Suntem cine suntem. Suntem alcatuiti din amintiri si sentimente. Suntem alcatuiti din tot ce ne inconjoara. Stii, noi nu suntem doar un corp cu ceva personalitate si un suflet neinteresant. Si mai ales, nu suntem frumosi pentru ca avem parul lung si ochii verzi, suntem frumosi pentru ce spunem si ce facem. Si incerc sa explic asta oamenilor de ceva timp dar se pare ca este in structura noastra de om un lucru care ne face sa credem ca nu e asa. Dar noi suntem o totalitate a amintirilor si a sentimentelor noastre, a sufletului si a gesturilor.