Lumea

Ceva se intampla. E ca si cand intregul univers loveste cu o forta inimaginabila mica mea lume. De fapt, daca m-ar intreba cineva ce am, nu as stii sa raspund desi simt ca se intampla prea multe. Prea multe lucruri pe care trebuie sa le suport, prea multe probleme care trebuie rezolvate. Oamenii din jurul meu sunt parsivi si egoisti si se indeparteaza pe zi ce trece. Le simt gheata din suflet si incepe sa imi fie din ce in ce mai rece. Nu ii pot incalzi in niciun fel desi as vrea sa le donez printr-un transplant supranatural macar o mica parte din caldura mea. In fond, putini sunt cei ce au ramas si sunt pe cale de disparitie. Lumea mea se schimba iar tot ce pot sa fac este sa privesc inmarmurita schimbarile. Mi-e dor de mine cea veche desi nu sunt sigura ca as vrea sa ma intorc acolo. Privind din alt unghi, imi e bine. Am 2-3 oameni care imi sunt alaturi si alti 200 cu care imi place sa imi petrec timpul, ma bucur de fiecare secunda de fericire si traiesc din plin fiecare experienta, sufar cat de putin posibil si am acceptat in viata mea o persoana care imi mai aduce zambetul pe buze.. Ma consolez cu gandul ca poate toate schimbarile astea imi vor aduce o lume mai buna, sau cel putin asta incerc eu sa cred. Ma linisteste aceasta idee, caci viitorul este nesigur si ma ameteste. Cu toate astea, as vrea sa plec, sa evadez putin din lumea mea. Dar unde sa merg? Sa merg la el?! Nu, nu pot sa fac asta. Desi imi lipseste si as vrea sa pot sa il mai tin pentru o secunda in brate. Probabil ca bratele lui protective mi-ar detasa sufletul de realitate si asta ar fi probabil unul dintre cele mai bune lucruri care s-ar putea intampla in acest moment. As vrea doar sa ma pot cufunda pentru un moment in caldura corpului sau inchizand ochii, iar la momentul dezlipirii totul sa fie bine...Dar lucrurile nu merg asa in viata reala. Sau..?