Imagine

Mi-e viata vraiste. In capul meu gandurile sunt sfaramate de blocuri lungi si grele din piatra. Imi aduc aminte, mai nou, de acea seara de la cabana aceea de pe munte cand mi-ai incredintat bratele tale pentru un somn dulce si scurt. Era aproape 4 dimineata, mai stii, cand ai facut in taina schimb de camera cu A si te-ai strecurat in pat langa mine. Ti-ai lipit picioarele reci de ale mele. Am tresarit, iar tu ai inceput sa razi. Ti-am recunoscut imediat zambetul pe care il simteam apasator. Mi-ai plantat un sarut intre buclele incurcate si ti-ai asezat mana rece pe mine. M-am intors incet privindu-te buimacita. Mi-ai zambit soptindu-mi un "Buna" si caldura corpului tau ce se lipise de mine m-a condus inapoi in starea de somnolenta. Imi dadeai si imi luai iubirea cu fiecare respiratie pe care o ascultam in somn. Capul meu statea pe pieptul tau moale. Iti auzeam bataile inimii care parca incercau sa nu faca prea mult zgomot pentru a nu ma trezi. Am adormit inapoi cufundata in parfumul tau, ascultand tacerea. M-am trezit intr-un final mangaiata de razele jucause ale soarelui ce intrau prin geamul micut. Erai inca acolo, erai inca langa mine. Suvitele ciufulite iti acopereau fruntea. M-am ridicat usor din bratele tale asezandu-ma langa tine. Mi-am trecut degetele prin parul tau, dezvelindu-ti micuta frunte pe care am sarutat-o apoi. Imaginea ta, semana cu a unui copil ce calatorea prin vise. Imaginea pe care nu mi-o pot scoate din cap.