Joc de Poker

Cineva imi spunea acum mult timp ca viata nu este altceva decat o partida de poker. Iar mie mi-a luat ceva sa descopar valentele acestei comparatii. Dar ma aflu astazi in fata unui trecut apropiat care imi intareste acest principiu. Iubirea in sine este un simplu joc castigat. Si chiar daca probabil niciunul dintre noi nu stie sa joace poker, iubirea chiar este, in adancul ei, un joc complex. Un joc castigat cu greu, care lasa in urma lui premiul. De data asta, premiul meu poate parea banal. Premiul meu este un el ametit de societate, un el ce isi canalizeaza toata afectiunea catre mine. Totul tine de curajul nostru de a ne avanta in necunoscutul unui joc. Avem nevoie de o singura secunda de curaj nebun pentru a ne implica in necunoscut. Jocul se invata cu timpul, strategia se dobandeste mai greu, dar nu e imposibil! Eu am invatat sa ma las purtata pe aripile jocului si desi am facut anumite greseli din care am invatat si pe care probabil le voi regreta toata viata, am castigat. Am invatat sa joc si poate nu de la cei mai buni profesori. Sa-i lasam pe cei din jurul nostru sa ne invete. Sa nu ne fie frica sa renuntam. Eu am renuntat la tot ce ma tinea legata de trecut lasandu-i pe cei din jurul meu sa ma invete. Mi-a fost frica de ce as putea sa devin, dar m-am avantat in noua mea persoana si am descoperit ca "ce as putea sa devin" nu este o varianta tocmai urata a mea. Eu am intrat in jocul de poker si am castigat. Tu? Ce faci?