Sunt aici.

Sunt aici si sunt pe punctul de a-mi deschide din nou sufletul in fata ta. Mi-e teama, drept sa-ti spun. De ce? m-ai intreba probabil mirat de cuvintele pe care probabil le citesti acum. Pentru ca mi-e teama. Istoriile se pot repeta. Ce ar putea impiedica trecutul sa se impotriveasca din nou in povestea asta si sa puna capat istoriei din nou. Mi-au ajuns noptile de plans si convorbirile interminabile cu unul dintre cei care inca mai suporta sa ma auda plangand la telefon la primele ore ale diminetii. M-am saturat sa ma uit in urma si sa nu inteleg nimic. Imi este frica pentru ca ai insemnat, insemni si probabil vei insemna prea mult pentru mine. Cu toate ca mi-e frica, parca o forta inimaginabila ma atrage spre universul tau, ma indeamna sa fac ce mi-am promis ca nu voi mai face vreodata. Iar eu, eu nu stiu cum sa reactionez. Ma doare sufletul si desi nu este ceva nou, pentru ca asta simt de mult timp, astazi parca ma doare mai tare. E o durere sfasietoare ce imi vajaie prin inima obosita. Sunt vulnerabila si mi-e frica. Mi-e dor de tine si incerc sa stau departe. Te vreau, dar nu mi te doresc. Te cunosc, dar esti un strain. Mi-e dor, dar as vrea sa uit. Sunt sentimente contradictorii care se invalmasesc in interiorul meu de-atata timp. Viata mea s-a schimbat mult de cand ai plecat. Eu m-am schimbat mult de atunci. Esti sigur ca vrei sa ma cunosti? Nu ma amagi din nou, te rog. Mi-e sufletul slabit si nu ar rezista.
Sunt aici si astept. Daca ai nevoie de mine, cauta-ma. Probabil nu mai ai numarul meu, caci acum ceva timp imi cereai sa dispar din viata ta pentru ca nu mai aveam loc, dar stii unde ma poti gasi. Nu te sfii, nu musc. Sunt aici. Un nou inceput? But let me be your friend first..