Filmul

Filmul incepea in mai putin de jumatate de ora. Stateam in holul aglomerat al mallului, privindu-mi telefonul. Asteptam. Asteptam ca prietena mea sa paseasca pe acele usi din fata mea, dar oare asta era singurul lucru pe care il asteptam? Am simtit dintr-o data doua brate care mi-au cuprins talia si apoi o imbratisare care, pentru moment, m-a lasat fara respiratie. Am simtit mirosul familiar si pentru o secunda am crezut ca imi gasisem paradisul. A pasit apoi in fata mea, permitandu-mi sa il privesc in ochi. Sclipirea din ochii lui verzi se intensifica cu trecerea secundelor. Dupa un scurt dialog, am convenit sa urcam, asteptandu-i pe ceilalti sus, in fata cinematografului. M-a condus spre scari tinandu-si mana pe spatele meu. Ne-am asezat pe una dintre canapelele rosii, langa ceilalti care ne asteptau de ceva timp. Prietena mea era inca in intarziere, iar eu incepeam sa ma simt ciudat stand in preajma tutror celor pe care nu ii cunosteam. Cand ultima dintre fete a venit s-a apropiat zambitoare intinzandu-mi mana si prezentandu-se. El si-a pus protector mana pe umarul meu probabil observand uimirea mea in momentul in care fata imi spusese ca ma cunoaste de pe Tumblr, prezentandu-ma drept "Iubita mea, Ane". Ei bine, acela a fost momentul care nu as mai fi vrut sa se termine. I-am zambit strambandu-ma, iar el si-a luat incet mana de pe spatele meu, trandindu-se inapoi pe spatarul canapelei. La scurt timp, intarziata mea prietena si-a facut aparitia. Eram aproape gata sa intram. Am cumparat repede popcorn si ne-am ridicat sa plecam spre sala. Geaca lui ramasese pe canapea. Am ridicat-o intanzandui-o cu un gest firav si rostind "Poftim, iubirea vietii mele" Nu parea deranjat de apelativul oferit, ba chiar a trecut aparent fara sa observe, rugandu-ma sa o iau eu. Ne-am asezat pe locurile noastre, privindu-i pe ceilalti in incercarile lor de a-si gasi locul prin sala. Dupa ce toata lumea se asezase, si filmul era pe cale sa inceapa, langa mine, muschii lui s-au incordat si, aplecandu-se spre urechea mea, el mi-a soptit: "Nu pleca, am uitat paiul, revin." I-am zambit aprobator, urmarind cu privirea topaiturile lui de pe scari. Filmul tocmai incepea. Dupa cateva secunde, mi-a urlat in ureche "You and me baby" in tandem cu melodia. Am tresarit, lovindu-l usor peste umar. Filmul incepuse si cu toate ca inceputul prezenta momentul in care o persoana hotaraste sa isi curme viata, eu nu imi puteam stapani zambetul la gandul ca baiatul pe care mi-l doream de atata timp statea exact langa mine. Dupa cateva momente tensionate ale filmului, mi-am pus mana la jumatatea distantei dintre noi, urmarind reactiile. Era un truc vechi, dar ar fi putut functiona, nu? Ce aveam de pierdut? M-a privit sceptic, apoi mi-a privit prietena, aflata in dreapta mea, care se indopa cu popcorn indreptandu-si toata atentia catre film. Si-a petrecut apoi degetele printre ale mele, satrangandu-mi mana. Nu cred ca voi putea sa descriu vreodata intensitatea acelui moment asa cum nu pot spune nici ce s-a intamplat in urmatoarele minute in film. Priveam pe furis mainile noastre impreunate ca si cand as fi vrut sa ma conving ca asta era adevarat. Si chiar era. Am incercat in zadar sa imi readuc respiratia la normal pentru a nu atrage atentia, dar prietena mea si-a intors suspicioasa privirea, dand de imaginea manilor impreunate. Mi-a zambit in semn de "stiu ce se intampla" apoi si-a intors privirea spre ecran. Mi-am lasat sfios capul pe umarul lui, incercand sa ma concentrez asupra filmului. Si asa am ramas, pana la terminarea lui. Cum niciunul dintre noi nu voia sa mearga inca acasa, le-am lasat pe fete sa plece. Acum eram 5. Ne-am asezat la o masa dintr-o pizzerie. Discutia devenea amuzanta cand unul dintre noi a adus in discutie copii. Fiecare si-a dat cu parerea in materie de nume pentru copii, zambete-le latindu-ni-se cu fiecare nume prostesc care iesea din gura unuia dintre noi. Dar apoi, cerul mi s-a prabusit in cap si pamantul mi-a fugit de sub picioare in momentul in care baietii au inceput o discutie despre viitoare si posibile iubite pe care le-ar avea. El statea langa mine, pronuntand numele fetelor cu care prevestea anumite relatii in timp ce prietena mea incepuse sa-mi arunce privirea de "imi pare rau". Desigur, nu eram in niciunul dintre aceste planuri dar, lucrurile se pot schimba.
Am plecat la scurt timp. Asezandu-ma pe locul din fata al masinii tatalui meu ma rugam ca lacrimile sa nu isi porneasca cursa pe obrajii mei. Am deschis geamul si mi-am inchis ochii. Masina trecea cu viteza pe soselele aproape goale si vantul ma lovea in fata. As fi vrut sa nu mai simt nimic, dar nici macar adrenalina nu ma putea face sa nu simt nimic altceva. Mi se serveau dusuri reci de afectiune care ajunsesera sa fie vitale. Ce ne rezerva viitorul? Eu si el? Vreodata?