Acasă

 Te-am privit pentru o secundă și am simțit universul izbindu-se de mine și mi-au zâmbit toate stelele. Imaginea ta mi-a lovit simțurile din primul moment, trezindu-le la viață și îmbătându-le cu sentimente. Te-am privit pentru o secundă și mi-ai încurcat gândurile, legând noduri strânse între imagini și iubire. Vocea ta mi-a rămas impregnată în timpane, răsunând și amplificându-se până în adâncul ființei mele, iar zâmbetul tău zace încă în ochii mei, unde va dăinui pentru o eternitate ca mărturie a unui prim contact, căci distanța s-a micșorat considerabil când inimile s-au apropiat prin zâmbete. Te-am regăsit ca pe o veche amintire, ale cărei valențe le uitasem de mult și familiaritatea ființei tale se impregna din ce în ce mai adânc cu fiecare cuvânt pe care îl rosteai. Ți-am analizat fiecare emoție, căci gesturile îți trădau mintea și te-am simțit pentru întâia oară vulnerabil în timp ce privirea îți rămânea ațintită asupra a ceva ce părea că încerci să descifrezi. Privirea mea comunica cu fiecare emoție ce vibra în tine, ascunzându-le pe ale mele într-un roșu insistent ce-mi învelea expersia atât de evident. Stângăcie și nesiguranță, emoții complexe și descoperiri, toate astea au compus atmosfera, permițând personalităților să se cunoască, permițând copiilor să mai rămână copii pentru puțin, împrietenindu-se prin surâsuri. Te-am căutat până acum, regăsindu-te exact lângă mine. Nu îmi mai pot scoate din cap zâmbetul tău și vocea ta încă răsună în sufletul meu. Așa te port prin lumea mea, ținându-te strâns în minte, indiferent de moment sau acțiune. Ești impregnat în mine, te cunosc. Te-am descoperit din nou, că pe o realitate ireală, apropiindu-mă din ce în ce mai mult de ține cu fiecare minut în care îmi vorbeai, cu sau fără cuvinte. Ți-am descoperit trăsăturile și am început să îți învăț emoțiile contradictorii și m-am simțit în siguranță, m-am simțit acasă... 

  "În acel moment am realizat că tu nu ești lumea mea, tu ești universul meu. Cu tot cu găuri negre și stele căzătoare."

 Nu știu ce s-a schimbat, sau dacă e posibil ca lucrurile să se schimbe atât de ușor sau repede, dar distanța nu se mai măsoară în kilometrii și iubirea nu se mai măsoară în îndoieli. Te-am asimilat în ființa mea și aștept momentul 0 în care voi putea simți atingerea, de acum, fără griji, dar cu și mai multe emoții. Mulțumesc că mi-ai vorbit cu inima deschisă și ți-ai descompus ființa în emoții pe care am reușit să le percep și înțeleg mult mai ușor. Ești un copil care a crescut prea repede și în fața mea ești copilul fără bariere, și cred că asta înseamnă că nu sunt singura care și-a regăsit sentimentul de siguranță. Acum că o simți și tu, bine ai venit acasă.