Colț și poate

Stăteam în colț, urmărind liinile celor două străzi ce se uneau în acel exact punct, iar soarele îmi mângâia fața. Simțeam, acum, un fel de pace, și tot peisajul ăsta îmi aducea aminte de noi.  Poate doar pentru că la picioarele mele se întindea uniunea celor două diferite trasee, într-un singur punct reprezentat de un colț de beton.  Așa cum și traseul vieții noastre se unea în același singur punct, dorință și speranță, vis și realitate. Sau cel puțin așa văd eu realitatea nostră. Tu vrei să fiu a ta, iar eu vreau să fii al meu.  Poate sunt doar nebună pentru că încă mai cred că într-o zi, ideea asta chiar se va materializa și timpul nu te va face să te răzgândești. Poate nu mai văd realitatea cu aceeași ochi, căci mă agăț de fiecare valență a ta în speranța de a nu te pierde. Poate gândesc totul mult prea în avans. Poate doar îmi e dor de contururile tale, care nu au început încă să se alinte în bătaia ochilor mei. Poate aș înceta să mai fiu eu dacă n-ai mai fi tu. Poate tot timpul ăsta e doar un test de rezistență a unor inimi care nu se înțeleg. Și mă gândesc de mult ori că poate am dat-o în bară, ca de obicei, și acum nu mai pot să fac curățenie aici. Și poate de aceea, timpul pare din ce în ce mai apăsător. Poate de aceea, de câte ori vreau să îți vorbesc despre tot ce se întâmplă cu tot ce simt, nu știu de unde să încep și unde să termin. Poate sunt lașă și ar trebui măcar odată să-ți vorbesc, dar niciodată nu pare a fi momentul. Poate că am tot timpul din lume, dar cât din acest timp îmi vei mai oferi tu? Fiecare minut fără tine, pare a fi o oră, dar fiecare minut fără tine mă aduce mai aproape de unul  cu tine, cel puțin în teorie. Poate sunt naivă, gândindu-mă că te distanțezi de mine cu fiecare minut care trece.  Poate de aceea îmi e frică să îți spun că te iubesc, pentru că mi-e greu să accept că poate, doar poate, și tu mă iubești în acel mod disperat în care o fac eu. Dacă ar fi să îmi analizez mintea, aș găsi bucăți din tine înfipte peste tot în ea, fragmente ale frumuseții și răutății tale. Și dacă-ar fi să mor azi, mi-aș dori doar ca amintirea ta să rămână în ochii mei pentru o eternitate, și să fie șoptită tuturor îngerilor la ceas de seară și omenirea să cunoască cum te vedeam eu. Aș vrea doar să îți explorez corpul, să analizez fragmente din tine numai ca să  înțeleg de ce toată lumea spune "Home is where your heart is”.Aș vrea să îți analizez reacțiile și emoțiile, și să ajung la o nouă hartă a ta, să simt că te cunosc în deajuns de bine încât, și pe-ntunericul cearceafurilor noastre să te regăsesc. Aș vrea să fac dragoste cu tine în vise, că atunci când te trezești să mă vezi pe mine și să știi la ce să te aștepți.  Aș vrea să mă vrei în felul în care mereu mi-am imaginat că o vei face într-o zi. Și toate astea, pornind de la intersecția mizeră a două străzi. Toate cuvintele astea strălucitoare, pornind de la intersecția a două destine, uniune în care încă mai sper.