Cuvinte și contexte.

 Cred că oamenilor le lispesc cel mai mult cuvintele. Sau poate doar contextul și curajul. Cum s-ar schimba totul dacă am știi să vorbim, să împărtășim tot ce gândim? Cum s-ar schimba lumea dacă am avea curajul să rupem barierele și să ne golim sufletul de fiecare dată când recipientul e plin? În câte moduri știm să transpunem "te iubesc" și de ce nu o spunem mai des persoanelor cărora ar trebui să le-o spunem în fiecare zi, în diferite moduri? De ce ne e frică să facem mai mult rău decât bine cu niște simple cuvinte, pe care într-un final alegem să le păstrăm pentru noi? De cele mai multe ori, așteptăm "momentul potrivit" pentru a spune ceva, dar oare chiar există acest moment ideal sau orice altă secundă ar fi momentul în care ar trebui să spunem ce avem pe suflet? Așteptăm, parcă, să ni se ceară, de fiecare dată, să vorbim. Așteptăm, parcă, să simțim că celălalt vrea să audă ce avem de spus și de cele mai multe ori, așteptăm mult prea mult. Trăim cu teama că fiecare cuvânt în plus ar porni o nouă furtună pe care nu am știi să o gestionăm și ne e frică. Nu! Să ne trezim la realitate și să începem să vorbim! Să nu ne mai ascundem în spatele conversațiilor banale. Să spunem tot ce am vrea să ni se spună. Să ne găsim cuvintele și să ne luăm inima în dinți. Să spunem "te iubesc" sau "nu te îndepărta de mine" sau orice alt lucru pe care îl ținem ascuns în ființa noastră. Să lăsăm ploaia de cuvinte să pătrundă în deșertul sufletului propriu. Să ne rezolvăm problemele fără frică. Să îi asigurăm pe cei din jurul nostru că sentimentele au rămas aceleași.
 
  Câteodată aș vrea să pot să îți explic în cuvinte amestecătura asta de sentimente care mă încearcă de fiecare dată când am de a face cu un gând legat de tine. Câteodată aș vrea să îți explic că importanța ta în lumea mea și să te fac să înțelegi că orice pas care te îndepărtează de mine doare. Câteodată aș vrea să te fac să înțelegi că absența ta doare, chiar și de scurtă durată. Câteodată aș vrea să te fac să înțelegi că nu îmi pot imagina un scenariu al viitorului fără prezența ta. Câteodată aș vrea să îți spun că te iubesc și tu să înțelegi pe deplin, dar nu găsesc curajul, ca și când mi-e teamă ca sentimentele mele să nu te copleșească, să te sperie. Dar, trecând de toată frica asta, pot doar să îți spun "Te iubesc și fără tine totul ar fi gri". De ceva timp nu mai găsesc nici cuvintele și nici contextul, ca și când m-am pierdut pe undeva printre discuții..