Vizită

 Ai putea, din când în când, să mă vizitezi. Pentru tine aș face chiar și ordine în toată agitația asta și te-aș primi să-mi vorbești ore în șir, tolănit pe canapea, cu mine cuibărită în sufletul tău și toți vecinii să știe că ai venit. Apoi, să luăm cina împreună și să râdem și toți vecinii să știe că mai stai. Să ne-mbatam puțin cu roșul pasiunii și să facem dragoste câteva ore (dragoste, căci în societatea asta tot ce este tabu are nevoie de o denumire poetică) și vecinii să știe că ai rămas. Apoi, să adorm culcusita cu tine. Ai putea, din când în când atunci când ai veni, să mă privești cu mintea și să-mi răspunzi cu sufletul. Să ne plimbăm de mână prin oraș și să bem cafea și toți ceilalți să știe că suntem fericiți. Să stăm cuminți pe bănci, la soare, și toți ceilalți să știe că suntem fericiți. Da, cred că uneori mi-ar plăcea să mă vizitezi de-antregul, trup, minte și suflet. Să-ți gătesc dimineața și să-ți analizez expresiile, să ne contrazicem pe lucruri minore, să ne sărutăm aprig și să ne-mbratisam la nesfârșit. Să-ți mângâi figura, exact ca unui copil, și să te simt strângându-mă în brațe. Și-apoi, din nefericită întâmplare, să pleci din nou și toți vecinii să știe c-ai plecat. În casă să nu mai miroasă a loțiune de după râs și hainele tale să nu mai fie împrăștiate peste tot. Nici dușul să nu mai miroasă a gelul tău de dus. Vasele să rămână nespălate în chiuvetă și eu să stau toată ziua în pat, inhalându-ți parfumul înainte ca acesta să dispară și din așternuturile conjugale, în care goliciunea își găsise amuzamentul înainte să pleci. Și fruntea mea să rămână mereu nesărutată înainte de culcare și toți vecinii să știe că nu ai mai venit. Să-ncercuiesc în calendar date și să calculez câtă agonie mai am de îndurat până la următoarea vizită. Și să îți scriu din nou mesaje. Da, chiar mi-ar plăcea să vii și să mai iau și eu o pauză..