Durerea.

Da, ma doare. As vrea sa spun ca nu ma asteptam la asta, dar as minti. M-as minti de fapt pe mine. Pentru ca ma asteptam. Stiam ca va veni momentul in care imi vei spune ca te-ai saturat, ca nu mai vrei.  Dar acum, cand totul e real, simt ca nu mai vreau. Ma doare. Nici eu nu stiu unde sau ce. O durere ce pare sa imi invaluie intregul corp. Nu mai simt nimic. Ea a inlocuit orice. Simt ca nu mai vreau nici sa respir. As face orice numai sa opresc asta. As face orice numai sa dispar. As face.. Dar ce sa mai fac?! M-am aruncat cu capul in fata. M-am aruncat in gol. Si acum, cand am ajuns la pamant, realizez ca am stiut de la inceput ca asta nu o sa mearga, dar nu am vrut sa recunosc. Am gresit. M-ai lasat. Si poate ca a fost vina mea.Si nu esti primul. Dar de data asta chiar doare. De ce? Pentru ca ai fost primul om care chiar a contat. Si da, te-am iubit. Si am sa te iubesc si de acum inainte chiar daca asta o sa ma distruga incet. Si poate o sa mi se pare candva ca te-am uitat, ca nici nu ai existat. O sa-mi trebuiasca ceva timp sa ma obisnuiesc cu ideea ca asta nu a fost nimic. Voi trece peste, pentru ca timpul si persoanele din jur ma vor obliga. Dar tu vei fi mereu aici, pentru ca tu ai fost prima persoana pe care am iubit-o, fie ca vrei sa nu. Ma doare. Dar ce conteaza? As vrea sa pot sa trec peste. Da, sunt doar un copil cu ochi verzi care incearca. As vrea macar sa dorm in noaptea asta. E 11:11. As vrea sa-ti spun ca tu ai fost dorinta mea. Dar nu mai pot.  As vrea sa pot sa adorm. Dar nici asta nu mai pot sa fac.