Ne insusim

Astazi am terminat de citit cartea "Panza de paianjen" de Cella Seghi. Ma simt atat de pustiita acum, dupa ce am incheiat si ultimul rand. Atatea coincidente si un Alex la fel de nehotarat ca al meu. Alex al meu? Nu al meu. Sau poate..  Avem tendinta sa ne insusim toate lucrurile pe care incepem sa le iubim. Iar dupa ce ni le insusim, orice lucru care seama cu ce-i al nostru devine un termen de comparatie. Gasim asemanari si deosebiri incercand sa ne convingem pe noi insine ca ce-i al nostru e mai bun. Mi te-am insusit. Sti? Nu stiu cum sau de ce, dar ai ajuns sa fi "Alex al meu". Te regasesc in orice Alex care imi apare in cale si totodata iti gasesc atatea lucruri care te fac diferit. Si crede-ma, nu sunt putini care-ti poarta numele pe lumea asta.De-atatea ori pe zi imi vine-n minte numele tau. Si parca in toata galagia care ma inconjoara rasuna numai el. De ce ne insusim lucruri?