Prieteni.

Uneori gasim iubirea de care avem nevoie in cele mai ciudate locruri. Chiar si la persoane pe care le cunoastem de multi ani dar nu am incercat niciodata sa privim dincolo de prietenie. Si poate gasim asta tocmai printr-o gluma ce pare inofensiva. Dar cum sa-i spui? Nici tu nu stii. Ai putea strica totul doar pentru o pasiune pe care ai descoperit-o de curand. Dar pana la urma nu mai e pasiune pentru ca 1 an nu e tocmai putin. Stai! Il placi de 1 an? Nu. Ai avut perioade si perioade. Si ce te-a apucat acum? Nu sti nici de ce, cum si cand. Pur si simplu ai avut acum curajul sa recunosti. Da, cu toate ca nu va vedeti foarte des si mai nou nu vorbiti prea des tie iti place de el. Si asta e. E unul din lucrurile pe care nu mai poti sa le ascunzi. Pentru ca sti ce? Pana acum te-ai ascuns de tine si de ce simteai pentru ca ti-a fost frica de ce s-ar putea intampla. Ti-a fost frica de ceilalti. Si ai tacut. Ai incercat cu altii uitand de acel el. 
Si totusi.  Gasesc in el lucruri pe care nu gaseam in celalalt el. Si poate asta e cel mai fascinant lucru. Poate tocmai asta e motivul pentru care inca mai incerc. Poate asta e doar un pansament pentru orgoliul meu. Lucrul care imi spune ca am trecut peste, am gasit ceva mai bun. Dar de unde stiu ca asta e ceva mai bun? De unde stiu ca este pentru mine? Nu ma pot baza pe intuitie pentru ca, atunci cand vine vorba de el nimic nu e sigur. Nu pot vorbi cu el pentru ca nu ma pricep la subtilitati si si-ar da seama. Ma cunoaste prea bine. Nu-mi ramane decat sa continui jocul asta prostesc in care ne ascundem sentimentele creand o posibila relatie. Nu-mi ramane decat sa sper ca va recunoaste el primul.