Tuna

Tuna. De cateva ore stau intinsa, privind tavanul. Mi-am promis ca o sa trec peste fara sa mai sufar, dar orice as face ajung tot la el. Si mi-am promis ca nu o sa mai scriu nimic despre el pentru ca imi fac mai mult rau, dar ma gandeam, cum pot ajunge doi oameni care teoretic s-au iubit sa isi rezolve ultimele probleme prin niste postari pe un blog? Cum pot doi oameni care sustin ca se iubesc sau macar ca s-au iubit nici sa nu mai vorbeasca, sa incerce sa rezolve tot ce mai e de rezolvat? Si pana la urma, ce am mai putea sa ne spunem? Ne-am certa iarasi pentru ca unul din noi incearca, iar celalalt nu mai vrea. Unul dintre noi nu mai vrea si asta e tot. Punem punct, fara alte explicatii. Calcam peste toate ranile pe care ni le-a lasat toata povestea si incercam sa trecem peste. Dar nici ranile nu se vindeca asa usor. Si fiecare gand care ajunge la celalalt adanceste rana. Oamenii ofera sanse atata timp cat inca mai spera la ceva mai bun. Tuna.. Parca nu a mai plouat de mult asa..Si chiar azi s-a gandit natura sa faca atmosfera si mai trista. Chiar azi. Tuna si fulgera.